Si totusi…

Poate ca nu!

Toate pacatele

Mi-e frica de mine.

NU reusesc totusi sa ma hotarasc de ce, am destule motive care se bat cap in cap. E foarte probabil sa se potriveasca la un anume punct extrem – sa se vada panoramic din afara, cum ai vedea cerul cu baloane cu aer cald (doar o imagina cliseica). E posibil doar. Eu nu stiu.

Am nevoie de spovedania asta, am nevoie s-o vars pe toata undeva – in gura ta sau in sufletul tau, oricine ai fi acest tu. Dar nu stiu ce sa spun. Am nevoie sa ramana acolo si sa nu ricseze, s-o vars si sa incep sa fabric altceva din mintea mea si sufletul meu. Minte si suflet pe care asa repede le dau si asa repede le iau inapoi… Restul e doar agonie, teatru murdar, make-beleive. Si e foarte nasol pentru cine le crede – eu nu mai. M-am cumintit.

Oarecum, sub unele aspecte. M-am cumintit adica am invatat sa ma cunosc intr-un fel bolnav si deviat. Am invatat sa fac distinctie intre toate persoanele care ma compun, intre atatea stari pe care aproape ca nu le afisez niciodata, dar exista, latent, acolo undeva.

Si-apoi, nici n-am nevoie de mai mult. Imi trebuie doar victimele, ocazional – sa le consum resursele si-apoi sa plec.

Cate dezacorduri, ce haotic.

Dar la mine totul e liniar, daca incerci sa adopti o privire panoramica. Vezi, e simplu.

Inca ma mai gandesc la tine, boule.

Atat voiam sa zic, buna ziua.

Flummoxed

Hai, stai in calea mea.

Iubeste-ma cu draci cand am draci si pasarele. Iubeste-ma asa cum sunt si asa cum n-o sa fiu niciodata. Iubeste-ma cand tremur existential.

Iubeste-ma cand nu te vad si cand nici nu-mi pasa. Iubeste-ma cand ma sparg si iubeste-ma cand te sparg fara sa vreau. Iubeste-ma cand mi-e frig si cand n-am aer. Iubeste-ma cand te refuz, cand te distrug, cand te zambesc. Iubeste-ma si iubeste-mi visele care te exclud.

Iubeste-ma cand iti fac clatite, iubeste-ma cand ti le cer inapoi. Iubeste-ma cand ma cer inapoi si tine-ma acolo, in buzunarul blugilor, de unde te innebunesc. Iubeste-ma cand te intarat, iubeste-ma cand n-am chef.

Hai, stai in calea mea. Iubeste-ma. Mai tarziu vedem noi cum ne descurcam.

Oricum mai tarziu ai sa ma urasti asa ca nu-i mare lucru.

Amestecaturi

Am vazut-o pe maica- la tv. Parca s-a vopsit satena. Tu ce mai faci? Esti bine? Ma gandesc la tine cand mi-o trag cu prietenul meu. De fapt nu ne-o tragem, facem dragoste. Iti vad ochii uitandu-se la mine. Ii spun te iubesc printre gemete si dispari. Nu, nu mimez nici gemetele, nici teiubescul, doar ca esti si tu pe acolo, prin tablou. Ma bucur ca nu raspunzi. Daca mi-ai zice ceva, poate ti-as vedea si ochii si degetul mare cand ne-o tragem. Si deja ar fi prea mult. Nu ma simt nici falsa, nici vinovata. Sunt ca pansamentul de la deget care a luat miros de portocale, scortisoara  si crema de maini de cand il am la deget. Eu miros a voi, toti, deodata. N-am reusit sa va las in urma.

Pasarica mea rasa si goala, ca a unei fetite impubere, gresia rece si geamul aburit, voi astia care ma compuneti ocazional si pe care va inghit in viteza, nestea, sange si sambata. Toate egale. Si raman ochii si degetul tau mare, si ei. Pe undeva pe acolo.