Viseaza uitarea
aprilie 3, 2008
Viseaza-ma, n-am nevoie de altceva.
Viseaza-ma cateodata in nopti cu zapezi netopite de ani. Cu scandaluri. Si secrete. Cu intrebari si respiratii sacadate. Viseaza-ma cand poate ca nu e cazul. Sa zicem atunci cand esti in metrou. Viseaza ca imi las capul pe geamul din spate si urmeaza Victoriei.
Viseaza-ma in 335 la ore de varf. La sase semafoare si inca patru. Pe scaun si apoi cu mana in incurcaturile tale… Viseaza-ma inchisa in cutia toracica. Viseaza ca-ti musc din inima si ca tremuri. Viseaza-ma in sangele tau gros, in cancerul tau, pliata pe tine si rosie de plans.
Viseaza-ma singura, pe un bulevard din Bucuresti, gandindu-ma la vise. Si apoi viseaza-mi visele, n-am nevoie de altceva.
Stiu ca ma visezi. Uneori cand n poti sa dormi sau cand te uiti la un film. Nu-i asa greu de imaginat. Visezi cum ma lovesti si eu tac, aproape adormita. Visezi cum imi zambesti si ma las pe spate. Visezi cum ma inmoi toata… Visezi cum inoti si te prinzi in parul meu aproape blond, care se incurca asa repede… Visezi cum imi mangai talpile inghetate si dispar.
Acum uita-ma. Gandeste-te ca garile si-au strans deja sinele si se duc spre alte gari, tarandu-se, ca batrani cu multe bagaje. Gandeste-te la asta si uita-ma, cu fiecare vis.
Si viseaza ca te uit si eu.
Poate asa o sa-mi iasa.
